Standarde ale televiziunii digitale - DVB

Standarde ale televiziunii digitale - DVB

DVB (Digital Video Broadcasting) reprezintă o serie de standarde ale televiziunii digitale. Recunoscute pe plan internațional, aceste standarde (DVB) fac parte din Proiectul DBV, o comunitate industrială internațională ce este formată din peste 270 de membrii. Digital Video Broadcasting este publicat de către un Comitet Tehnic Comun ce face parte la rândul lui din European Telecommunications Standards Institute (ETSI), Comitetul European pentru Standardizare Electrotehnică și European Broadcasting Union (EBU). Majoritatea elementelor DVB (Digital Video Broadcasting) sunt recunoscute , inclusiv aspecte privind codarea video cât și cea audio (MPEG). În manualul DVB sunt descrise și interacțiunile dintre sub-standardele acesteia.

Sistemele DVB beneficiază de o gamă vastă de distribuire a datelor, precum:

  • Satelit - DVB-S , DVB-S2 și DVB-SH (SMATV prin intermediul DVB-SMATV)

  • Cablu - DVB-C , DVB-C2

  • Televiziune Terestră - DVB-T , DVB-T2

  • Televiziune Digitală Terestră pentru handheld-uri - DVB-H , DVB-SH

  • MicroundeDTT ( DVB-MT ), MMDS ( DVB-MC ) și/sau MVDS standarde ( DVB-MS 

Standardele anterior menționate reprezintă liantul cât și partea fizică între date a sistemului de distribuție. Dispozitivele conlucrează cu stratul fizic printr-o interfață paralelă sincron (SPI), interfață serială sincronă (SSI) sau interfață serială asincronă (ASI). Ulterior datele sunt transmise în fluxuri de transport în format MPEG cu unele retușuri suplimentare (DVD-MPEG). În Noiembrie, 2004 a fost publicată un standard pentru distribuția temporală comprimată la dispozitivele mobile, DVB-H.

Sistemele de distribuție respective, diferă în principal prin modularea sistemelor în uz cât și cea de corectare a codurilor eronate folosite. Desigur cauza este datorată constrângerilor tehnice ce variază, de exempluDVB-S ( SHF ) utilizează QPSK , 8PSK sau 16 - QAM . DVB-S2 utilizează QPSK, 8PSK16APSK sau 32APSK, la decizia de broadcasting. Versiuni precum, QPSK și 8PSK sunt folosite în mod regulat. DVB-C ( VHF / UHF ) utilizează QAM : 16-QAM, 32-QAM, 64-QAM, 128-QAM sau 256-QAM. În cele din urmă, DVB-T (VHF / UHF) utilizează 16-QAM sau 64-QAM (sau QPSK), în asociere cu COFDM si poate sprijini modularea ierarhica .

În Iunie, 2008 Consiliul Director a aprobat caietul de sarcini DVB-T2, ulterior trimis la ETSI pentru adoptarea sa ca un standard oficial. Pe data de 9 Septembrie 2009, ETSI a adoptat acest standard.

Standardul DVB-T2 oferă pentru emițătorii unici o recepție TV mai puternică, cu o rată de creștere de biți de peste 30% (ca în Marea Britanie) iar cu un procentaj de creștere de peste 50% în rețelele cu frecvență unică (precum Germania și Suedia)

În afara zonei audio/video digital de transport, DVB conturează, de asemenea, conexiunile de date (DVB-DATA - EN 301 192) cu canale de retur (DVB-RC) pentru mai multe mass-media ( DECT , GSM , PSTN / ISDN , satelit , etc) și protocoalele ( DVB -IPTV : Internet Protocol ; DVB-NPI: protocol de rețea independent).

Pentru mai buna fluidizare a conversiei, sunt folosite și tehnologii mai vechi, precum teletext (DVB-TXT) și verticale blanking interval de date (DVB-VBI). Sunt disponibile, de asemenea, pentru majoritatea aplicațiilor alternative mai avansate, de exemplu, subtitrarea este disponibilă pe DVB-SUB.

 

Televiziunea Digitală Terestră (DVB-T – Digital Video Broadcasting – Terrestrial) reprezintă un sistem de transmisie TV ce folosește normele DVB-T, ISDB și ATSC în benzile de unde VHF-III / UHF-V, ce sunt proprii transmisiei terestre analogice.

Avantaje

Difuzarea digitalizată cuprinde mai multe beneficii:

  • Un număr mare de canale

  • O imagine de calitate superioară

  • Sunet de înaltă exactitate (Dolby, 5.1, imagine 16/9, etc.)

  • Servicii auxiliare

Cum funcționează?

Modalitatea de funcționalitate este elementară: un canal al semnalului analogic este numerizat (digitalizat), micșorat (compresat) și amestecat (multiplexat) cu alte canale. Astfel, semnalul format este transmis precum în televiziunea analogică până la telespectator. Acesta cu ajutorul unui tuner digital (selector de canale), de care televizoarele moderne deja beneficiază intern sau cele mai vechi cu un tuner extern, ce separă semnalele canalelor amestecate anterior pentru a recepționa fiecare canal în parte.

Televiziunea Digitală Terestră oferă și transmisia programelor de înaltă definiție în formate multiple, exemplu: 16/9.

În S.U.A. se folosește tehnologia ce are la bază ATSC, în Japnoia se folosește ISDB-T, iar în Europa și Australia DVB-T. În ceea ce privește restul populației, acestea sunt indecise. De menționat că tehnologia DVB-T și cea ISDB-T este similară, atfel se pot folosi aceleași receptoare (reciever).

Diferențe

Deși par diferite, cele trei standarde sunt comune.

Ceea ce le diferențiază constă în utilizarea spectrului electromagnetic (de la una ergonomă ,precum cea DVB-T la una ce folosește un număr mare de resurse, precum ATSC).

În contextul în care DVB-T oferă o rezoluție de bază de doar 720/1080 sau maximul de 1920/1080, ATSC permite exclusiv rezoluția maximă de 1920/1080. Desigur totul denotă latura strategiei comerciale (caz asemănător este cel al DVD-urilor zonate, precum Zona – 1 America, Zona 2 Europa, etc. ce nu pot fi decriptate.

Digital Video Broadcasting – Terrestrial, reprezintă consorțul european DVB ce are la bază standardul de transmitere și difuzare a televiziunii digitale terestre (debutul fiind în 1997, difuzată anul următor în Marea Britanie). Acest sistem are la bază o transmitere comprimată de date audio/video digitale într-un flux digital MPEG, ce folosește codificare ortogonală prin frecvența de multiplexare ce are la origini divizarea modulară (COFDM sau OFDM).

În comparație cu efectuarea de date pe o singură frecvență radio (RF), OFDM creează prin divizarea fluxului de date digitale într-un număr mare de fluxuri digitale mai lente. Fiecare la rândul lui modulează digital un set de frecvențe aflate la distanțe mici de transport. În ceea ce privește DVB-T, sunt două modalități cunoscute de transportatori, 2K-mode și 8K-mode. În materie de modulare DVB-T oferă trei sisteme diferiteQPSK, 16QAM și 64QAM.

DVB-T reprezintă un sistem ce a fost propus cât și adoptat pentru difuzarea programelor TV digitale prin mai multe țări, folosindu-se, de regulă, ca principalVHF 7 MHz și UHF 8 MHz în timp ce Taiwan, Columbia, Panama, Trinidad-Tobago și Filipine utilizează canale pe 6 Mhz.

Standardul DVB-T este publicat în EN 300 744, cât și structura, canalul de codare si modulare pentru televiziunea digitală terestră. Acesta este disponibil de la ETSI, site-ul web, precum ETSI TS 101 154. Specificații pentru utilizarea de codificare video și audio în aplicațiile de radiodifuziune bazate pe MPEG-2 Stream de transport, ce oferă detalii cu privire la utilizarea unor metode DVB, sursa de codificare pentru MPEG- 2 dar, mai recent, H.264/MPEG-4 AVC precum și sisteme audio de codare. Multe țări care au adoptat DVB-T au publicat standardele pentru punerea lor în aplicare. Acestea includ carte D- în Regatul Unit, DGTVi italian, ETSI E-Book și Scandivia Nordig

Standarde mai noi, precum DVB-H (Handheld), beneficiază de DVB-T ce a fost devoltat în continuare cât și recent finalizatul, DVB-T2.

DVB-T din punct de vedere al transmisiei digitale, furnizează la rată de simbol, date într-o serie de blocuri discrete. DVB-T este o COFDM tehnică de transport, ce include utilizarea unui interval de Gardă, permițând receptorului de a face față unor situații multipath puternice. Într-o zonă în cazul în care două sau mai multe emițătoare operează aceleași date de aceeași frecvență, DVB-T permite funcționarea unei singure frecvențe de rețea (SFN). De menționat că în astfel de cazuri semnalele de la fiecare emițător trebuie să fie aliniat cu precizie din timp, prin informațiile de sincronizare în fluxul calendarului și la fiecare emițător cu referire pe GPS.

Lungimea intervalului de pază poate fi ales, însă acesta este un compromis între rata de date și capacitatea SFN. Cu cât intervalul de protecție mai mare este potențialul zonei SFN, fără a crea interferențe intersimbol (ISI). Este posibil să lucreze în SFN și elemente ce nu îndeplinesc condiția de protecție în cazul în care intervalul de autointerferențe este planificat corespunzător și monitorizat.

http://www.bwbfamily.ro/multiplexor-dvb-scrambler-intrari-asi-pana-150mbps-bra-p-3685.html
http://www.bwbfamily.ro/digital-satelite-terestrial-receiver-dvbts-8300ci-xpeed-p-78194.html
http://www.bwbfamily.ro/media-player-and-dvb-receiver-p-50947.html

 

Acest articol a fost publicat pe data de sâmbătă 07 aprilie, 2012.
Spune unui prieten
Recomanda acest articol unui prieten:
Adresa e-mail:  
 
Traducere